Există momente în care nu mai vrem doar să iubim.
Vrem să iubim bine.
Vrem să fim iubite fără să ne pierdem.
Vrem apropiere fără control.
Pasiune fără haos.
Grijă fără sacrificiu.
Libertate fără fugă.
Și poate că cel mai important lucru este acesta: nu vrem doar să întâlnim iubirea. Vrem să fim pregătite să o recunoaștem, să o primim și să nu o distrugem din fricile vechi.
Acest ritual este pentru două situații.
Pentru cei care au deja o persoană iubită în viața lor și vor să amplifice ceea ce este bun între ei, să readucă apropierea, căldura, respectul, tandrețea și bucuria de a fi împreună.
Dar și pentru cei care nu au încă o relație și simt că sunt pregătiți să deschidă ușa unei iubiri noi.
Nu unei persoane perfecte.
Nu unui salvator.
Nu unei povești în care cineva vine și repară tot ce doare.
Ci unui om cu care să poți construi.
AI NEVOIE DE:
– **3 lumânări:** una albă, una roz și una roșie
– **petale de flori cât mai colorate**
– **miere**
– **mentă**, proaspătă sau uscată
– un bețișor parfumat la alegere, **palo santo, salvie sau smirnă**
– o foaie albă
– un pix
– o farfurie sau un suport sigur pentru lumânări
Alege pentru fumigație ceea ce simți.
Nu cred că spiritualitatea trebuie trăită după rețete rigide, în care cineva îți spune că Universul nu te ascultă dacă ai cumpărat salvia greșită.
Alege ceea ce ai și ceea ce simți că îți face bine.
Importantă este prezența cu care faci ritualul.
PREGĂTIREA SPAȚIULUI
Înainte să începi, deschide puțin o fereastră.
Fă ordine în locul în care vei lucra.
Nu pentru că iubirea vine numai în case impecabile. Slavă Domnului, altfel jumătate dintre noi nu am mai avea nicio șansă.
Ci pentru că atunci când pregătești un spațiu exterior, mintea înțelege că urmează un moment în care trebuie să fie prezentă.
Așază lumânarea **albă în centru**.
În stânga ei, lumânarea **roz**.
În dreapta, lumânarea **roșie**.
În jurul lor fă un cerc larg din petale de flori.
Folosește culori diferite.
Roșu.
Roz.
Alb.
Galben.
Mov.
Portocaliu.
Ce ai.
Nu vreau un cerc perfect.
Iubirea nu este perfectă.
Vreau un cerc viu.
Printre petale pune frunzele de mentă.
Menta este pentru prospețime.
Pentru ca iubirea să nu devină rutină moartă.
Pentru ca doi oameni să își amintească să se privească.
Să râdă.
Să vorbească.
Să mai fie curioși unul despre celălalt și după ani de zile.
APRINDEREA
Aprinde bețișorul, salvia, smirna sau palo santo.
Treci fumul, încet, în jurul spațiului.
Apoi în jurul corpului tău.
Nu trebuie să faci gesturi teatrale.
Stai puțin.
Respiră.
Și spune: **„Las să plece din mine ceea ce mă împiedică să primesc și să trăiesc iubirea sănătos.”**
Apoi aprinde prima lumânare.
Lumânarea albă
Spune: **„Aprind această lumină pentru adevăr.
Să văd iubirea așa cum este, nu așa cum mi-aș dori să fie.
Să recunosc ceea ce îmi face bine și să am puterea să nu mai numesc iubire ceea ce mă rănește.”**
Stai câteva secunde.
Apoi aprinde lumânarea roz.
Lumânarea roz
Spune: **„Aprind această lumină pentru tandrețe, apropiere, blândețe și bucuria de a iubi și de a fi iubită.”**
Apoi aprinde lumânarea roșie.
Lumânarea roșie
Spune: **„Aprind această lumină pentru viață, dorință, pasiune, curaj și puterea de a construi o iubire vie și trainică.”**
Acum stai în fața celor trei lumânări.
Nu scrie imediat.
Privește-le.
Alb.
Roz.
Roșu.
Adevăr.
Tandrețe.
Pasiune.
Pentru că poate una dintre greșelile noastre a fost că le-am separat.
Am avut adevăr fără tandrețe și ne-am rănit.
Am avut tandrețe fără adevăr și ne-am mințit.
Am avut pasiune fără stabilitate și ne-am consumat.
Iubirea matură are nevoie de toate trei.
SCRISOAREA
Vei scrie **o singură scrisoare**.
Nu liste.
Nu zece dorințe pe zece foi.
O singură scrisoare.
Dacă ai deja o persoană iubită
Scrisoarea este pentru voi doi și începe exact așa: **„Ne iubim, ne respectăm, ne apreciem și ne mulțumim nouă pentru tot ceea ce suntem și pentru tot ceea ce construim împreună.”**
Apoi scrii.
Scrii despre relația voastră așa cum vrei să o trăiți.
Dar ai grijă.
Nu scrie ce trebuie să facă el.
Nu:
„El mă sună mai mult.”
„El este atent.”
„El face.”
„El îmi dă.”
Acesta nu este un ordin dat altui om.
Este o scrisoare despre **noi**.
Poți scrie:
„Între noi există iubire, respect și adevăr.”
„Știm să vorbim unul cu celălalt chiar și atunci când ne este greu.”
„Ne bucurăm unul de celălalt.”
„Există tandrețe între noi.”
„Ne atingem cu iubire.”
„Ne ascultăm.”
„Știm să ne cerem iertare.”
„Știm să reparăm ceea ce am rănit.”
„Nu ne folosim slăbiciunile unul împotriva celuilalt.”
„Ne susținem fără să ne controlăm.”
„Ne respectăm libertatea fără să fugim de apropiere.”
„Există pasiune între noi, dar există și pace.”
„Casa noastră este un loc în care ne putem odihni sufletul.”
Și apoi continuă cu cuvintele tale.
Nu trebuie să sune frumos.
Trebuie să fie adevărat.
Dacă nu ai încă o persoană iubită
Nu scrie unui om anume pe care vrei să îl obligi să te iubească.
Nu scrie numele unui bărbat căsătorit.
Nu scrie numele fostului care ți-a spus limpede că nu vrea relația.
Atragerea iubirii nu înseamnă anularea voinței altui om.
Scrisoarea ta începe tot așa:
**„Ne iubim, ne respectăm, ne apreciem și ne mulțumim nouă pentru tot ceea ce suntem și pentru tot ceea ce construim împreună.”**
Și apoi scrii către relația pe care o dorești.
Poți începe:
„Iubirea mea,
îți mulțumesc pentru liniștea pe care o construim împreună…”
Și scrii.
Cum este între voi?
Cum vorbiți?
Cum vă priviți?
Cum treceți prin perioadele grele?
Cum vă bucurați?
Cum vă sprijiniți?
Ce fel de femeie ești tu în această relație?
Pentru că aici este ceva important.
Nu scrie doar ce vrei să primești.
Scrie și ce ești pregătită să oferi.
Vrei un om care comunică?
Ești și tu pregătită să vorbești înainte să acumulezi?
Vrei un om care are încredere în tine?
Ești pregătită să nu îl controlezi?
Vrei un om matur?
Ești pregătită să renunți la jocuri, teste, tăceri punitive și „dacă mă iubește trebuie să știe singur”?
Vrei iubire?
Atunci fii sinceră și întreabă-te: **Eu știu să primesc iubirea atunci când nu seamănă cu haosul pe care l-am cunoscut?**
Pentru că uneori spunem că vrem pace, dar când pacea vine ni se pare plictiseală.
Spunem că vrem un om stabil, dar alergăm după cel indisponibil.
Spunem că vrem siguranță, dar ne aprinde tocmai nesiguranța.
Acest ritual nu este doar despre cine vine.
Este și despre **cine îl întâmpină atunci când vine**.
MIEREA ȘI MENTA
După ce ai terminat scrisoarea, citește-o o dată cu voce tare.
Încet.
Apoi pune foarte puțină miere pe vârful degetului.
Atinge cu mierea **cele patru colțuri ale foii**.
Foarte puțin.
În timp ce atingi fiecare colț, spune:
**„Dulceața să existe între noi fără minciună.
Cuvintele bune să nu lipsească dintre noi.
Bucuria să aibă loc în iubirea noastră.
Recunoștința să nu ne lase să uităm ce avem.”**
Apoi ia câteva frunze mici de mentă și pune-le în centrul scrisorii.
Spune:
**„Păstrez iubirea vie.
Păstrez adevărul curat.
Las trecutul să nu otrăvească ceea ce poate fi frumos în prezent.”**
Împăturește scrisoarea **de trei ori către tine**.
Ține-o între palme.
Adu palmele în dreptul pieptului.
Închide ochii.
Și acum nu mai cere.
Aici vreau să stai puțin.
Trei minute.
Doar trei minute.
Simte ce se întâmplă în tine atunci când te gândești la iubire.
Apare bucurie?
Apare frică?
Apare un chip?
Apare durere?
Apare neîncredere?
Nu alunga nimic.
Doar vezi.
Pentru că uneori spunem:
„Vreau iubire”, dar în corpul nostru iubirea este încă legată de pierdere. De abandon. De trădare. De așteptare. De luptă.
Și poate înainte să chemăm iubirea în viața noastră trebuie să îi facem un loc în care să poată rămâne.
# ROSTIREA FINALĂ
Cu scrisoarea la piept, spune:
**„Deschid în viața mea spațiu pentru iubire.
Pentru iubirea care mă vede și pe care știu să o văd.
Pentru iubirea care mă respectă și pe care știu să o respect.
Pentru iubirea vie, caldă, tandră și adevărată.
Amplific ceea ce este bun în iubirea pe care o trăiesc.
Iar dacă iubirea mea este încă pe drum, sunt pregătită să o recunosc fără să confund din nou haosul cu pasiunea și durerea cu destinul.
Aleg iubirea care crește.
Iubirea care construiește.
Iubirea în care doi oameni se aleg fără să se piardă.
Iubesc fără să mă abandonez.
Primesc fără să mă tem.
Mă deschid fără să mă pierd.
Și sunt recunoscătoare pentru iubirea pe care o pot oferi, primi și trăi.”**
Apoi pune scrisoarea în mijlocul cercului de petale, în fața lumânării albe.
Las-o acolo cât timp stai lângă lumânări.
Nu lăsa niciodată focul nesupravegheat.
CE FACI DUPĂ RITUAL
Lumânările nu trebuie lăsate să ardă complet.
Le stingi în siguranță și le poți reaprinde în următoarele două seri, câteva minute, în aceeași ordine: albă, roz, roșie.
Scrisoarea o păstrezi **21 de zile**.
Într-un loc personal.
Nu o arăta nimănui.
Nu o fotografia pentru Facebook.
Nu este pentru ceilalți.
Este între tine și ceea ce ai înțeles că vrei să trăiești.
Petalele și menta le păstrezi până se încheie ritualul din prima seară.
A doua zi le strângi și le dai pământului, într-un ghiveci sau în natură, într-un loc curat.
Nu arunca mierea peste flori sau în natură în cantitate mare. Mierea rămâne doar simbolic, în cele patru puncte ale scrisorii.
După 21 de zile, citește din nou scrisoarea.
Dar nu întreba numai:
**„A venit?”**
sau:
**„S-a schimbat?”**
Întreabă-te și:
**„Ce am schimbat eu în felul în care primesc, ofer și recunosc iubirea?”**
Pentru că putem aprinde o sută de lumânări pentru iubire.
Dar dacă după ritual ne întoarcem să alergăm după același om indisponibil, să acceptăm aceeași lipsă de respect și să numim din nou anxietatea „chimie puternică”, problema nu era lipsa ritualului.
Ritualul deschide un spațiu.
Dar tu alegi ce lași să intre în el.
Și poate că adevăratul noroc în iubire nu înseamnă doar să apară cineva.
Poate înseamnă și să ai claritatea de a recunoaște omul potrivit.
Să nu îl alungi pentru că liniștea lui nu seamănă cu haosul pe care îl cunoști.
Să nu confunzi indisponibilitatea cu misterul.
Să nu mai numești suferința dovadă de iubire.
Și, când iubirea bună ajunge în viața ta, să știi să rămâi și tu acolo.
Prezentă.
Deschisă.
Vie.
Fără să te pierzi.