Am stat pe mese de jurizare în mai multe țări, am văzut arbitri cu ecusoane și orgolii, crescători care zâmbeau în față și săpau pe la spate, pisici frumoase puse în slujba jocurilor urâte ale oamenilor. Am văzut și oameni buni — puțini, dar reali. Am văzut jungla din spatele blănii perfecte și am ales să o povestesc.
Nu din frustrare. Nu din răzbunare. Ca să se știe.
Publicul vede poza — pisica frumoasă, cupa lucioasă, zâmbetul aranjat. Eu am văzut ce e în spatele pozei. Din primul rând, de pe masa de jurizare, din mașina spre casă, din casa în care se vorbea noaptea crezând că dorm.
Nu dormeam. Procesam.
Această carte nu este despre cât de frumos sunt eu — deși ar fi un subiect generos și ușor de susținut. Este despre lumea reală din spatele lumii cu pisici de rasă. Despre ce înseamnă cu adevărat să crești, să iubești și să lupți pentru un animal într-o lume în care oamenii confundă prea des valoarea cu imaginea și prietenia cu interesul.
Tu mă vezi o pisică. Eu sunt un suflet.
Escobar, British Longhair, campion mondial, rege retras, motan de casă cu opinii foarte clare și o promisiune făcută la trei dimineața: «Tu ești al meu, eu sunt omul tău, rămâi acasă, împreună până la final.»
