Lucrez cu oamenii de peste 25 de ani și încă mă bucur de fiecare întâlnire ca la început. Am cea mai frumoasă meserie din univers.
Sunt terapeut energetic, autoare și creatoarea metodei Codul Interior.
Oamenii vin la mine cu o relație care doare. Cu o pierdere. Cu o decizie pe care nu o pot lua. Cu un copil pe care nu îl mai înțeleg. Sau cu senzația că viața trece pe lângă ei.
Mulți știu deja multe despre ei. Au citit, au înțeles, au analizat. Și totuși, ceva se repetă. Același tip de partener. Același conflict. Aceeași oboseală.
De aici încep eu.
Tot ce se repetă în viața ta are un Cod. Eu îl descifrez, îți arăt cum funcționezi, unde te blochezi și îți dau calea prin care schimbi ce te ține pe loc.
Aleg cum lucrăm în funcție de ce te doare și de ce ai nevoie. Pe toate le-am învățat și le-am șlefuit în ani de practică și de studiu. Nu aplic rețete. Mă uit la omul din fața mea.
Lucrez cu intuiția, pe corpul energetic și pe corpul fizic. Am pregătire în radiestezie și infoenergie. Fac curățări și reașezări energetice. Corpul știe adesea înaintea minții ce nu este în regulă. Eu îl ascult.
Lucrăm cu mintea și cu emoțiile. Căutăm cauza, nu doar ce se vede la suprafață. Poți veni cu orice te doare. Nicio problemă nu este prea mică și nici prea mare. Dacă pe tine te doare, pentru mine contează.
Lucrez cu hipnoza ericksoniană de regresie, cu integrare. Nu este o excursie în alte vieți, ca să afli cine ai fost. Mergem acolo unde a pornit o rană sau un tipar și aducem înapoi, în viața de acum, ce ai înțeles. Integrarea este partea care schimbă.
Harta completă a felului în care funcționezi: cum ești construit, cum circulă energia ta, ce se repetă și de unde poți începe schimbarea. Dacă vrei doar partea astrologică, putem face și o analiză astrologică separată.
Îl citesc prin arhetipuri, la fel cum citesc omul în Codul Interior. Fiecare carte este o imagine a unei părți din tine. Tarotul este pentru mine o oglindă, nu o prezicere. Arată ce se mișcă în tine acum și ce întrebări merită puse. Nu îți spune ce va fi. Decizia rămâne a ta.
Fiecare are pagina ei, cu toate detaliile. Aici vreau doar să știi că poți veni la mine cu orice. Și că găsim împreună drumul potrivit pentru tine.
Când eram mică, vedeam culorile din jurul oamenilor, al animalelor și, în general, al tot ce era viu. Pentru mine asta era normalitatea. Credeam că toată lumea vede la fel.
Abia când am mai crescut, părinții mei și-au dat seama că spuneam lucruri concrete. M-au sfătuit, cu înțelepciune, să vorbesc mai puțin despre asta, ca să fiu ferită de interpretările greșite ale celorlalți. Am crescut cu multe întrebări și cu presimțiri pe care nu știam cum să le numesc.
Am fost oprită pe stradă și mi s-a dat o carte de vizită: „Dacă vrei să înțelegi ce e cu tine, vino aici.” Așa am ajuns la radiestezie.
A fost ca o poartă. Am înțeles că nu sunt singură și că nu sunt defectă. Am luat-o de la abecedar, deși simțurile mele erau deja foarte dezvoltate. Astăzi fac aceste verificări la nivel mental, cu mintea, cu ochii, cu gândul. Și le fac cu o corectitudine mare. O spun cu o totală lipsă de modestie, bineînțeles, care mă caracterizează.
Am studiat tarotul ca limbaj al arhetipurilor umane în imagini. La început, foloseam cărțile și ca pe o mască: oamenilor le era mai ușor să accepte „a ieșit în cărți” decât „știu, pentru că simt”.
Apoi am studiat astrologia cu Minerva și cu Alina de la Iași. Minerva mă bombănea când nu interpretam suficient de tehnic. Eu îi spuneam: „Lasă-mă să interpretez cum vorbește vocea din mine.” Ne-am contrazis des, dar de cele mai multe ori ajungeam în același loc. Atunci am înțeles că tehnica și intuiția nu se exclud. Se confirmă.
La 34 de ani aveam 187 de kilograme și trăiam ca un mort viu. De câțiva ani refuzam complet să mai lucrez cu oamenii. Îmi dusesem cărțile, tarotul și tot ce ținea de lumea asta în subsol, într-o cutie, și mă certam cu Dumnezeu. Medicii îmi dădeau maximum șase luni de trăit.
„Șefu’, îți promit că, dacă mă ajuți să trăiesc și să-mi văd copilul mare, nu mai refuz ce mi-ai dat. Nu mai refuz pe nimeni care îmi cere ajutorul.”
A doua zi am aflat că în România se face chirurgie bariatrică. M-au operat doctorii Rubin Munteanu și Copăescu. În șase luni am slăbit peste 60 de kilograme, într-un an aproape 100. M-am întors la viață și mi-am ținut promisiunea.
Pe măsură ce slăbeam, am început din nou să primesc oameni. Întâi din recomandări, apoi iar din recomandări. Spre finalul lui 2009 ajunsesem aproape de burnout, de atâta muncă.
Atunci mi-am pus o regulă: mă uit unde e durerea mai mare, trauma mai mare, nevoia mai mare, și așa programez. Urgențele au prioritate. Pentru rest, uneori se așteaptă o lună sau două. Știu că am primit reproșuri pentru asta și le înțeleg. Dar așa pot fi cu adevărat prezentă pentru fiecare om.
Am lucrat cu de toate: de la examene la traume reale, tentative de sinucidere, boli, divorțuri, familii, copii, pierderi. Dincolo de etichete precum „terapie de cuplu”, „narcisism” sau „afaceri”, dedesubt este mereu omul: sufletul lui, felul în care gândește și felul în care circulă energia în el.
Din tot ce am văzut s-a născut Codul Interior, metoda mea de analiză. Am verificat-o cu oameni diferiți, din locuri diferite, și cu inteligența artificială. Nimeni n-a putut s-o reducă la o formulă simplă. Nu vine din astrologie, nu vine din numerologie, nu vine din nimic cunoscut. Peste 200 de analize citite și oameni pentru care totul a căpătat sens.
Sunt nouă, poate zece copii care s-au născut și cu susținerea muncii mele. Am lucrat energetic cu mamele: pregătire, fertilizare in vitro, implantarea embrionului, monitorizarea sarcinii. Unele mame nu mai credeau că vor avea copii. Unele au rămas însărcinate natural.
Nu sunt povești. Sunt lucruri reale. Ador să ajung și la petrecerile lor.
Studiez hipnoza ericksoniană, „perla coroanei”, pentru că e o metodă extraordinară de lucru cu oamenii. Am terminat „E viața ta!” și cartea lui Escobar și lucrez la cartea despre metodă. Am făcut și un curs de oratorie și dicție, pentru că vorbesc mult și vreau să fiu mai clară.
Nu sunt un mega-geniu. Sunt un bun învățăcel. Dacă îmi dai o idee, o pun imediat în lucru.
Am avut bucurii mari și am avut oameni pentru care mi-aș fi dorit să pot face mai mult. Au fost situații în care lucrurile nu s-au întâmplat cum am spus sau s-au întâmplat într-un timp mult prea lung. M-am dezamăgit și eu pe mine.
Munca asta nu este doar despre succes. Este despre muncă, luptă și dezamăgiri care te mobilizează să înveți ceva nou, să întrebi, să ceri ajutor. Când nu știu, întreb. Când e nevoie, cer sprijin. Fiecare om care îmi trece pragul mă învață ceva.
Când stau față în față cu un om, în cabinet, la telefon sau pe Zoom, las afară poveștile, problemele și emoțiile mele. Iau cu mine doar experiența. Asta e o lege de căpătâi.
Nu decid eu pentru tine. Îți arăt ce văd, ce se leagă, unde duce un drum sau altul. Alegerea rămâne a ta. Pentru mine, liberul arbitru e lege.
N-am acceptat niciodată să se creeze dependență de mine. Ce descoperim într-o ședință prinde viață după, acasă, în relațiile tale. Pas cu pas, în ritmul tău.
Intru în povestea ta cu tot ce știu. Și îți cer și ție același lucru. Poți veni cu ce te doare și cu ce îți e rușine să recunoști.
Îmbin pregătirea psihologică cu lucrul energetic și cu intuiția, șlefuite în ani de practică. Mă uit la omul din fața mea și aleg cum lucrăm.
Ce îmi spui rămâne între noi. Detest minciuna și prefăcătoria. Prefer o critică argumentată în locul laudei gratuite, și o ofer la fel.
În pandemie am primit o pisică, iar pisica aceea a făcut minuni pentru mama. Apoi mi-am luat una a mea, pe Enzo. Apoi încă una. Și încă una. Pentru că, atunci când mă apuc de ceva, merg până la capăt: am ajuns la concursuri în toată Europa, puii mei au câștigat, iar Escobar a devenit campion mondial.
Clienții mei știu. Mulți au pisici de la mine, au venit după mine la concursuri, mi-au ținut pumnii. Pentru ei, Escobar e „Dumnezeul pisicilor”.
Nu văd de ce aș ascunde partea asta. Oamenii vor să vadă omul la care vin. Sunt un om normal, care uneori râde, plânge, se joacă, plantează flori, merge în pădure, cântă, dansează, se ceartă cu copilul și merge la doctor.
Știu că poate nu sunt în șablon. Dar asta sunt. Alta mama nu mai face.
Cartea lui EscobarSunt terapeut, dar nu sunt doar terapeut.
Sunt om.
Și vreau ca oamenii să vadă omul.